asalt tango |
dans de societate
muzpic |
(Source: kimberlyfarkas, via newtzealand)
Aceasta este ultima postare si ar trebui sa scriu ceva memorabil, care sa aiba sens.
Avand in vedere ca trag de ultimele 3-4 saptamani de student ca de ultimele picaturi dintr-o bere care a fost a naibii de rece, dar buuuna, tot ce as spune acum ar avea relevanta unui curs despre semnale armonice la facultatea de Jurnalism.
In prag de Apocalipsa, cand absolvirea si tot ce inseamna ea ne sperie de moarte, toata lumea ma intreaba ce fac dupa, si cum si ce…de parca cineva e pregatit vreodata pentru viata… ca in bancul ala: cand vine un vanator la magazin si intreaba daca au costum de camuflaj, iar vanzatoarea ii zice ca are, da nu-l gaseste.
am un plan, jur ca am…doar ca nu-l știu încă. Oricum, vreau sa fac în continuare urme pe asfalt. Tango
Idolul meu este samponul antimatreata care curata in profunzime radacina parului si nu irita scalpul.
imi place sa stau treaza noaptea, cand ceilalti dorm si sa le citesc bazaconiile de pe bloguri. e ca si cum le-as da un pupic pe frunte de noapte buna.
noapte buna si mersi pentru porecla, dragele mele colege
Ca sa nu mai ramaie repetenta si anul acesta, domnișoara din interviul ce urmează s-a decis sa ne bage in seama pe noi, omuleții din zona encefalului si sa discute putin despre banalitatile de zi cu zi, pentru ca, dupa cum spune si dumneaei, lucrurile mici le fac pe alea mari.
omuletii: -spune-ne cel mai plictisitor lucru despre tine
domnisoara: -ma numesc Antoaneta, mi se spune Anto, am 22 de ani, sunt studenta la jurnalism in anul al treilea si imi place muzica.
o:- intr-adevar, e cel mai banal lucru pe care ai fi putut sa-l spui. de ce iti place muzica?.. si de care???
A:- imi place muzica pentru ca are efecte nemaipomenite asupra tuturor, traim si ne hranim cu muzica in permanenta, chiar si atunci cand in jurul nostru e liniste. ascult orice in afara de ce se da pe kiss fm. In acest moment ascult “cindy cat- la sovata”
O: -Unde face nicu armata?
A: Si-ingetata aromata!
O: Ce filme iti plac? da-ne un top 3..
A: 1…fight club; 2…trainspotting; 3….mar adentro. dar topul se poate schimba oricand.
0: Care e idolul tau?
A:- Ce interviu e asta? nu am asa ceva.. dar imi plac mult copiii
O: De ce?
A: Pentru ca sunt niste profesori nemaipomeniti.
O: Care e cartea preferata?
A: De veghe in lanul de secara. e Biblia mea.
O: La ce varsta ai descoperit ca nu exista Mos Craciun?
A: Ceeeeee?? cum adica nu exista????
O: Sa mergem mai departe..care e calitatea ta majora?
A: Simtul umorului..iar daca o sa ma intrebati care e defectul, raspunsul e acelasi.. Am un portofoliu gros cu belele in care am intrat din cauza abilitatilor mele de a face misto de toti.
O: Poate ai tu o problema.. poate ar trebui sa te mai abții din cînd in cînd..
A: Sau poate ar trebui ca cei din jur sa-si scoata capul dintre picioare si sa accepte ca viata e scurta si regretele amare.
O: Te cam uiti la ceas de cand am inceput interviul..te grabesti undeva?
A: Da..astept sa se termine interviul asta pentru ca nu-mi place ideea de a vorbi despre mine, mai ales cand e vorba de o tema pentru facultate.(no offense)
O: Inca putin… ce parere ai despre tara in care traiesti (Romania)?
A: aaa Romania..credam ca va referiti la Absurdistan..lol. ce parere sa am decat una buna. e o tara minunata din multe puncte de vedere, iar cea mai rea parte a ei sunt oamenii, atat romanii cat si minoritatile. traiesc cu speranta ca avem timp sa schimbam partile rele si sa devenim un fel de Belgia, cel putin, asta in vreo cincizeci de ani. Lasand la o parte clasa politica si stirile de la ora cinci, cred ca lucrurile incep, incet, incet sa se miste si la noi..
Tineri si nelinistiti…
Nimeni nu poate spune minciuni in somn. De aceea somnul e un privilegiu.
Sarah sufera de narcolepsie, iar povestea romanului graviteaza in jurul incapacitatii ei de a face diferenta dintre vis si realitate si consecintele aduse celor din jurul ei. In anii de studentie petrecuti intr-un camin situat pe coasta de sud a Angliei, Sarah il intalneste pe Robert, un bun prieten care o face sa uite de relatia esuata cu obsesivul Gregory, cel care declanșează fara sa stie boala Sarei. Dezamagita de rasa barbateasca, Sarah incepe o relatie cu Veronica, fapt ce-l zapaceste pe Robert, care intre timp se indragosteste definitiv de Sarah. Anii trec, iar destinele celor trei iau drumuri diferite, lasand in urma momentele petrecute si prieteniile legate in casa de pe malul marii.
Narcolepsia Sarei o face pe aceasta sa ducă o viata paralela, intre vis si realitate, devenind, încet, o persoana transparenta, fantomatica, atît în ochii proprii cît și în ai lui Robert, dispus la orice sacrificiu pentru a o regăsi.
Peste 12 ani, caminul este transformat in clinica pentru cercetarea si tratarea bolilor somnului, avîndu-l ca director pe nimeni altul decat Gregory, iar ca pacienți pe studenții de odinioară. Casa somnului e plasata intr-un loc fabulos, la granita dintre real si fantastic si e locul de intalnire al personajelor marcate, fiecare, de amintirile inca vii ce bantuie casa-unde-nu-se-doarme-niciodată.
Romanul lui Jonathan Coe e un un puzzle incitant care, pe măsura ce îl descoperi, realizezi ca nimic nu e definitiv si ca, de fapt, nu pierdem nimic niciodată, ci cîștigam mereu altceva.
Fa in fiecare zi un lucru care te sperie. orice ai face, timpul trece. iroseste-l cu inteligenta. priveste filmuletul.
Draga Caprioara, imi pare rau ca nu am mai ajuns la tine in seara asta. Faza e ca, imediat ce am ajuns acasa am dat cu capul de alte probleme, mult mai mari si mai suparatoare decat diurnele studentesti. Mi-ar fi placut tare mult sa te vizitez, sa-mi mai faci un ceai din ala bun, sa-mi arati ce oje ti-ai mai luat si gentuta aia L.V. achizitionata recent.
Sa nu crezi ca daca iti scriu aici pe blog iti cersesc iertarea, ci vreau doar sa stii ca nu am uitat de tine si incerc din rasputeri sa-ti fiu alaturi, ca o colega extraordinara ce sunt.
p.s.: Sa stii ca am facut o razie pe Bahlui, si intr-adevar se petrece ceva acolo, e multa lume, bere, muzica. da e naspa. sa nu te duci. nu se merita.
ti pup, Colega Ta Extraordinara
In timp ce urcam scările pana la etajul 6, mi-am adus aminte de Vacanta mare. Aia din turnee, nu aia de la Pro. Vremuri, tata..
